Adresa: Hotel Tomis, Mamaia

0732.345.354

Urmareste-ne

Comunicat Organizatia Patronala Mamaia-Constanta

Situatia generala in care ne aflam ne aduce in fiecare zi tot mai aproape de colapsul intregii industrii a ospitalitatii, situatie cu care acest domeniu nu s-a confruntat vreodata, nici macar la o fractie din gravitatea si complexitatea problemelor pe care le experimentam acum. Daca virusul nu ne va pune la pamant unul cate unul, atunci sigur lipsa de reactie si de viziune economica a guvernului ne va ingenunchea pe toti.

O intrega industrie a ospitalitatii, una dintre putinele care ne-au mai ramas de exploatat si de dezvoltat, incurajata de evolutia pozitiva din ultimii ani, insumeaza in ultimul an sute de initiative investitionale, atat in modernizarea unor proprietati hoteliere, cat si in ridicarea altora noi.

De peste doi ani exista o preocupare vadita a antreprenorilor din acest domeniu ca sa ridice semnificativ standardele proprietatilor lor, structuri de primire turistica de pe cuprinsul intregii tari. Cu totii isi doresc o proprietate temeinic, profesional si corect construita sau renovata, pregatita pentru operare sustinuta fara alte interventii pentru multi ani, acesta fiind motivul pentru care fonduri semnificative, cu precadere din credite, au fost angrenate in investitii masive.

Fara indoiala ca toate aceste demersuri investitionale, fara nici o sustinere speciala in cadrul vreunei strategii nationale vizionare (care oricum lipseste de trei decenii), ar fi fost in limite gestionabile financiar, oricare altele ar fi fost dificultatile pe care fiecare antreprenor ar fi trebuit sa le depaseasca.

Dar in contextul dat si dupa ce constatam ca absolut nici o decizie coerenta si eficienta nu este asumata, se releva tot mai clar spectrul falimentului care ii marcheaza pe cei mai multi proprietari de structuri de cazare, in primul esalon fiind cei cu proprietati in statiunii turistice care opereaza sezonier si care se aflau in plin proces de renovare, modernizare.

Ce este extrem de trist si de frustrant, este faptul desi noi avem o piata interna extrem de consistenta, care si-a amplificat potentialul odata cu reducerea disponibilitatii romanilor pentru calatorii in alte destinatii, cu toate ca exista angajamentul si dorinta partenerilor TO sa-si continue contractele incheiate si active cu hotelierii, lipsa oricaror masuri care sa compenseze lipsa de lichiditate in piata, va reusi sa omoare un domeniu care ar fi putut resuscita economia.

Cei mai multi dintre TO nu au luat nici macar ca ipoteza anularea contractelor si recuperarea avansurilor si nici chiar suspendarea contractelor la nivelul platilor actuale, ci vor sa gaseasca solutii sa-si pastreze contractele in aceleasi coordonate de capacitate. Insa au precizat clar ca platile datorate catre hoteluri nu vor mai putea fi platite potrivit contractelor, ci numai partial in lunile urmatoare si neaparat cu necesitatea extinderii termenului de plata pe mai multe luni.

Foarte multi dintre antreprenorii care isi renoveaza hotelurile isi construisera solutia finantarii bancare incluzand in planul de afacere si veniturile din platile anticipate ale TO, ca in fiecare an. Situatia fortuita a inghetarii pentru moment incasarilor, a reducerii semnificative si decalarii incasarilor de la TO poate bloca complet investitiile multor antreprenori, cu riscul de nu putea plati lucrarile executate, de a intra in litigii cu constructorii, cu riscul ca acestia sa solicite penalitati de inchidere a lucrarilor angajate ferm, dar mai ales cu riscul de a nu putea termina lucrarile pana la momentul la care, din fericire, acest episod dramatic s-ar incheia si s-ar putea relua operarea hoteliera si turistica.

Aveam speranta ca ar putea intra in vigoare o serie de masuri menite sa sustina efortul antreprenorilor si sa minimizeze riscurile majore din domeniul serviciilor. Pana acum avem mai nimic si nu se intrevad preocupari pentru acordarea unor facilitati consistente…

Daca investitiile vor fi blocate acum si pana la momentul incetarii epidemiei si ridicarea restrictiilor,  atunci in Iunie nu vom avea hoteluri pe deplin functionale, ci numai santiere neterminate. La vremea in care va reveni interesul pentru vacante si evenimente, TO vor relua vanzarile si vor solicita hotelurilor sa le fie furnizate cel putin serviciile pentru care au platit deja.

Fara terminarea la timp a investitiilor in statiuni vor fi o multime de hoteluri nefunctionale, cu o imagine distrusa pentru ca nu si-a putut onora contractele, cu avansuri semnificative care trebuie returnate (din ce surse ?) si cu o afacere cu o cota de piata prabusita la zero pentru cateva sezoane viitoare. Valorificarea unui astfel de activ neterminat si compromis comercial ar fi o paguba pentru banca (asta daca cineva ar fi interesat de achizitie, chiar si speculativa). Care ar fi avantajul statului ca in loc de un hotel terminat si functional care sa poata plati taxe, sa existe un santier neterminat si o afacere distrusa? In schimb asumarea unor decizii curajoase ar da sansa multor investitii hoteliere in curs de a intra in sezon cu o proprietate noua care sa genereze locuri de munca, sa plateasca salarii, participand astfel la reconstructia economica.

Lipsa masurilor de sustinere adecvate ar insemna colapsul pe termen lung a nenumarate afaceri pe care antreprenori si hotelieri le construiesc de multi ani cu mult efort, cu riscuri financiare si cu speranta. De indata ce pericolul se va diminua sau din fericire va trece, entuziasmul si refularea tipic umane, specific locale, ar determina o cerere brusca si masiva , iar multe hoteluri vor fi la acel moment santiere neterminate, afacerile acelor proprietati vor capata o imagine publica devastata iremediabil, huliti de TO si de client. Unii dintre TO ar putea ajunge in situatii disperate in care sa fie nevoiti sa relocheze sute de clienti care ar fi trebuit cazati in hotelurile neterminate, insa neavand unde pentru ca locurile vor fi deja ocupate.

Imaginati-va o astfel se de situatie raportandu-va la capacitatea hotelurilor situate in statiuni si aflate in renovare. Ar fi o alta criza cu zeci de mii de protagonisti: clienti, agenti, hotelieri, inspectori de la tot felul de organisme ale statului, subiecte de presa, amenintari, avocati, etc.. Si inevitabil, falimente pe banda rulanta, hoteluri si TO. Iar clientii vor apela in masa la organismele statului cerandu-si dreptul la serviciile platite, insa orice efort organizatoric, nici macar de imaginatie, nu va gasi locurile de cazare si operatorii care sa preia clientii hotelurilor care nu sunt acum ajutate sa-si poata continua lucrarile de renovare sau de constructie.

Fara indoiala ca subiectele de interes si prioritare la acest moment sunt de cu totul altele si ca aceste probleme sunt de-a dreptul prozaice, fara nicio prioritate in raport cu tragedia globala. Dar trebuie sa ne asumam datoria de a gandi in perspectiva, pentru ca dupa ce toate dificultatile majore aparute acum vor fi fost depasite, sa putem reveni cat mai curand la o relativa normalitate, una dintre nevoile majore ale unei societati si a fiecarui individ. Putina detasare si experienta cateva zile de vacant ace pareau atat de departe vor fi primele si cele mai solicitate servicii la fericitul moment in care am iesi din pericol. Si modul in care oamenii sa-si poata recapata increderea in ei. Daca nu actionam acum putem avea nesansa ca multora dintre semnii nostri sa le oferim inca o experienta traumatizanta, pe care am putea-o evita cu putina atentie acordata nevoilor antreprenorilor care acum au ca singur sprijin intelegerea si viziunea corecta a statului.

Din pacate multi dintre functionarii statului nu au reusit sa inteleaga ca singura ipoteza corecta in relatie cu mediul de afaceri ar fi fost sa-i acorde atentia cuvenita si sa aiba incredere in buna intentie, profesionalismul si onestitatea unei intregi comunitati profesionale si de afaceri, dintr-un domeniu care chiar ar putea sa fie un catalizator al revirimentului economic dupa criza generate de virus.

Cu tot respectul, perspectiva asta nu poate fi evaluata, inteleasa si interpretata corect functionari, ci numai de profesionisti cu experienta in conducerea unor afaceri, cu notiuni solide de antreprenoriat, cu o capacitate de intelegere a interdependentelor in piata, de cunoastere a resorturilor si specificitatilor domeniului analizat si de evaluare a riscului real de perspectiva, asumandu-si decizii realiste, dar curajoase, tinand seama de un ansamblu complex de conditii si de piata.

Riscul ca multi antreprenori din domeniul ospitalitatii sa se blocheze iremediabil cu consecinte pe termen lung este mult prea aproape. Daca in ultimii 30 de ani acest domeniu si comunitatea sa de afaceri a reusit intotdeauna sa depaseasca lipsa de viziune si de interes a guvernelor, sa treaca peste dificultati mai mari sau si mai mari, crescand si fidelizand angajati extraordinari (pe care acum ar trebui sa-i trimita in somaj), consolidandu-se permanent prin efortul si riscul asumat, investind in acelasi timp in crestere si modernizare, rambursand creditele angajate, platind taxele statului, de data asta nu va mai reusi fara participarea reala a statului ca un partener de incredere si nu doar ca un spectator detasat.

Acest text nu spune ce ce masuri ar trebui adoptate si nici cum sa fie redactate deciziile necesare, insa ar trebui sa ridice cateva semne de intrebare privind eficienta si justetea deciziilor de pana acum privind masurile de sustinere a domeniul ospitalitatii.